Introducere

Introducere:

Istoric, clorhexidina a fost considerata ca un agent antimicrobian de control al placii si gingivitei sigur si eficient. Aceste avantaje au rezistat probei timpului, clorhexidina fiind inca privita ca cel mai eficient agent chimic anti-placa. Conform lui Addy, "clorhexidina nu a fost depasita ca eficienta de nici un alt agent chimic anti-placa, cu toate ca au aparut diversi alti compusi eficienti". Similar, Jones a aratat ca " dupa 20 de ani de utilizare de catre comunitatea stomatologica, clorhexidina este recunoscuta ca standardul de aur fata de care sunt comparati toti ceilalti agenti anti-placa".

Cu toate acestea, efectul secundar al dezvoltarii coloratiilor extrinseci care rezulta din folosirea clorhexidinei ramane singura limitare majora in utilizarea ei pe termen lung. Acesta a fost aspectul care a stat la baza a numeroase studii si controverse de specialitate.

Diverse explicatii ale mecanismului de dezvoltare a coloratiilor extrinseci au fost postulate. S-a sugerat ca discoloratia este data de compusi ce provin dintr-o serie deractii chimice intre zaharuri si aminoacizi. Aceasta reactie este definita ca reactia non-enzimatica de oxidare, intalnita de asemenea in cazul alimentelor bogate in carbohidrati si zaharuri, cum ar fi merele si cartofii. Mecanismul colorarii a fost de asemenea descris ca rezultat al reactiei de precipitare locala dintre clorhexidina fixata pe dinte si diverse substante cromogene din alimente si bauturi.

Pentru a contracara limitarea utilizarii clorhexidinei, numeroase studii au incercat sa examineze diverse sisteme si metode de control al procesului de colorare. Acestea au inclus: gume de mestecat, spray-uri si geluri, o formula mai putin concentrata, inlocuirea clatirii de seara cu cea de dimineata, incorporarea clorhexidinei in paste de dinti, utilizarea unei periute sonice, clatiri cu solutii oxidante, paste de dinti anti-tartru si paste de dinti cu efect de albire.

Cele mai multe studii realizate cu paste de dinti cu efect de albire au examinat procentul de indepartare a coloratiilor extrinseci dupa inducerea voluntara a procesului de coloratie. Studiul de fata examineaza capacitatea de prevenire a depunerii initiale si nu indepartarea coloratiei extrinseci preexistente.